1. Fata care mănâncă pizza (2015)
Niște studenți de la facultatea de film din Cluj au pus un telefon pe un trepied la un colț de stradă și i-au lăsat camera pornită, ca și cum ar fi o cameră de supraveghere într-o intersecție din centrul Clujului.
Pe fundalul sonor, unul dintre ei dă indicații de regie, ca la o filmare, doar că s-a înregistrat dând aceste indicații abia după ce au filmat strada: „Fata cu palton alb să intre din dreapta! Acum! Lasă mâna jos! Uită-te-n pământ! Ieși! Vreau să pregătiți mașina gri! Pregătiți mașina gri! Vreau să intre acum, acum, acum!”
Simplitatea e mereu cuceritoare, mai ales când o scurtă joacă de-a filmul devine o lecție despre film. Și despre manipulare. „Fata care mănâncă pizza” e o reușită adaptare ardelenească a scurt-metrajului „The Girl Chewing Gum” din 1976, regizat de John Smith.
În scurt-metrajul original, după toate indicațiile regizorale care „pun strada în mișcare”, John începe să fabuleze povestea câte unui trecător, ca și când ar nara pentru un documentar: „Acest bărbat tocmai a jefuit sediul poștei și încearcă să treacă neobservat. Vrea să își păstreze calmul, dar mâna care strânge pistolul în buzunar îi transpiră.”
Și, la un moment dat, magia se întâmplă: în timp ce ne uităm la băiatul ăla care traversează strada precipitat și nevinovat, parcă-parcă ajungem să îl și credem pe John.
Altfel, „Fata care mănâncă pizza” e un tribut de succes adus lui John Smith fiindcă (pentru noi, românii, cel puțin) e mult mai simplu, mai fermecător și mai amuzant decât cel original. Un scurt-metraj studențesc de 5 minute care merită văzut!
Link către vizionare: https://www.youtube.com/watch?v=FkiwJVlF2qk
2. E pericoloso sporgersi (1993)
Încă de la debutul său, Nae Caranfil își arbora cu prospețime talentul comic și afinitatea pentru replici memorabile: „Nu mai prind Europa, cineva mi-a umblat la frecvențe”, se enervează un domn pe radioul său.
Prezentat în selecția festivalului de la Cannes în 1993, „E pericoloso sporgersi” e o comedie romantică cu structura unui mozaic à la Tarantino, împărțit în trei capitole: eleva, actorul și soldatul. Filmul ne poartă de la un îndrăgostit la altul, de la o perspectivă la alta și de la o realitate comunistă la o hăhăială în care școala devine un bâlci, teatrul o școală, cazarma o locuință iar vagonul un dormitor.
„Bilete la teatru! Cine vrea bilete la teatru? Haideți, că oricum e obligatoriu.”
La un spectacol oferit de o trupă de teatru aflată în turneu, un donjuan de pe scenă o vede în public pe Cristina (Nathalie Bonnifay) și își uită instant replica. Îmbrăcat ca un Vlad Țepeș cu o mustață falsă, actorul Dino (George Alexandru) îi face Cristinei curte după spectacol. Iar Cristina ajunge să se împartă între aspirația de a deveni actriță alături de Dino și promisiunea unei căsnicii făcută cu jumătate de mână către Horațiu (Marius Stănescu), la rândul lui prins între inimă și popotă.
Titlul „E pericoloso sporgersi”, care face referire la inscripția din trenurile autohtone ale vremii și care înseamnă „Nu vă aplecați în afară”, pare să își sporească savoarea și semnificațiile odată cu trecerea anilor.
Link către vizionare: https://www.youtube.com/watch?v=4poHVoTWvHk&t=186s
3. Cea mai fericită fată din lume (2008)
În cazul multor cineaști consacrați, lungile lor filmografii de succes le lasă debuturile în urmă. Cam asta s-a întâmplat și în cazul regizorului Radu Jude, care ne-a luat ochii cu câte un alt tip de cinema în fiecare an. Așa că, în cazul în care ați uitat de primele lui filme („Toată lumea din familia noastră” sau „Cea mai fericită fată din lume”), disponibilitatea lor online le mai scoate din uitare. Iar „Cea mai fericită fată din lume”, spre exemplu, e un debut care iese în evidență.
Premisa filmului e absolut hilară: o adolescentă câștigă sub capacul unui suc o Dacia Logan și e chemată la București să îl ridice, însă nu înainte de a filma o reclamă degradantă în care bea din sucul ăla câștigător până i se face rău. În timp ce părinții o forțează să le predea lor mașina ca să își plătească din datorii, sub pretextul că tânăra ar trebui să învețe să pună fericirea familiei deasupra propriei fericiri.
„Mă numesc Frățilă Delia-Cristina și sunt cea mai fericită fată din lume. Am trimis 3 etichete de suc Bibo multifruct și am câștigat acest superb Logan Break.”
Dar dubla nu e bună, se cam vede că e nefericită și că bea cu scârbă. Pe lângă regizor, părinți sau cine mai încearcă să o redreseze, mai vine și reprezentantul Bibo să îi strecoare fetei o indicație: „Nu uita să zâmbești larg, așa, din inimă, înțelegi? Și... încearcă să fii bucuroasă de-a adevăratelea. Trebuie să se vadă fericirea. Tot timpul. Dar cel mai important este atuncea când bei din suc. Ok?”
Radu Jude surprinde un adevăr trist, în fața căruia putem muri liniștiți de râs.
Link către vizionare: https://www.youtube.com/watch?v=3fs_iC-xwzI&t=3790s
