Venom: Let There Be Carnage/Venom: Să fie carnagiu se află deja de câteva zile pe marile ecrane din România şi mulţi spectatori ştiu deja că acest film regizat de Andy Serkis (actor cunoscut până acum mai ales datorită rolurilor sale motion capture, precum Gollum sau cimpanzeul Caesar din franciza Planeta maimuţelor) vine cu o promisiune tentantă privind viitorul colaborării dintre studiourile Sony şi Marvel. Să nu dăm spoilere, ci să trecem în revistă avantajele şi dezavantajele unui sequel în care Venom îl înfruntă pe unul din inamicii săi redutabili, Carnage.
Ah, cât ne-am dorit ca "silly", atât de utilizatul cuvânt din limba engleză să aibă un corespondent identic în limba română. Nu, Venom 2 nu este "stupid" şi nici "prostesc", este doar "silly", cam ca acei prieteni din liceu pe care nu-i prea duce mintea, dar care amuză cu glumele şi farsele lor şi chiar pot suda un grup de prieteni cu inima lor mare. Nu te duci la ei ca să comentezi Sărmanul Dionis, ci pentru distracţie inofensivă şi nesolicitantă, adică exact ceea ce mulţi români îşi doresc de la o incursiune la cinema, cu masca pe faţă şi pdf-ul cu Certificatul Verde salvat în mobil.
Acţiunea se reia la scurtă vreme după evenimentele din primul film (văzut de 424.000 de români în 2018), când Eddie Brock (Tom Hardy) şi Venom (vocea aceluiaşi Tom Hardy) au învăţat să coabiteze, deşi existenţa lor este o ciondăneală continuă şi atotdistrugătoare. O vizită la închisoare a lui Eddie îl aduce pe reporter în faţa criminalului în serie Cletus (Woody Harrelson) şi... să nu o mai lungim, că ştim deja cu toţii că Cletus va deveni şi el gazda unui simbiot, transformându-se în Carnage, o creatură mult mai puternică decât Venom şi deloc tributară scrupulelor calmante ale lui Eddie. Dacă te întrebi ce se întâmplă când un psihopat primeşte superputeri, Venom 2 îţi răspunde la întrebare.
Da, sequelul este plin de replici răcnite, glumiţe aşa-şi-aşa, interpretări exagerate şi cam tot ceea ce ne-ar face pe noi să strâmbăm din nas la un sequel al cărui rost pare doar să-ţi ia nişte bănuţi din buzunar pentru a-l viziona în cele mai bune condiţii. Chiar dacă Venom 2 s-ar putea să nu câştige francizei mai mulţi fani decât a atras deja filmul din 2018, premiera de vinerea trecută tot are câteva atuuri în mânecă.
Poate că cel mai atractiv este această idee de "ne-am procopsit unul cu celălalt". Nicio relaţie nu e perfectă - oricât ar încerca Instagram şi TikTok să ne păcălească - şi poate că nu există cuplu mai potrivit decât Eddie Brock şi Venom să ne înveţe acest lucru. Venom 2 devine o odă adusă compromisului şi coabitării, în detrimentul singurătăţii. Izolarea totală nu e o soluţie (un enunţ care nu are nicio legătură cu izolarea obligatorie în pandemie) pe termen lung şi întotdeauna trebuie să ne găsim forţa în cei de alături. Modul cum Eddie şi Venom învaţă acest lucru practic salvează acest sequel mai mult decât zgomotos.
Mai sunt câteva comentarii pe care sequelul le face şi care mai adaugă un strat acestui blockbuster doldora de efecte speciale. Poate cel mai tentant este cel privind membrii respinşi ai societăţii, cu care aceasta habar nu are ce să facă. Venom 2 vorbeşte ataşant şi despre acest statut de victimă şi despre cum victima se poate transforma, în urma unei inevitabile respingeri, într-un agresor... Aici intră în scenă actriţa Naomie Harris (de văzut pe ecrane şi în rolul lui Moneypenny din No Time to Die) şi personajul ei, Shriek.
Cum spuneam şi la începutul acestei cronici, sequelul dă o veste interesantă cu privire la viitorul francizei. E nevoie doar să vezi scena de pe genericul de final pentru a afla această veste şi cu ce popular personaj îşi va intersecta traiectoria Venom într-o mai mult decât probabilă continuare.
